15Scriem mai jos un fragment din scrisoarea unei mame cu 10 ingerasi, adresate Fundației Alinare, care ne-a sensibilizat foarte puternic:
„…afland despre Fundatia Alinare, sufletul mi s-a luminat deodata, caci am simtit ca in sfarsit exista cineva in aceasta lume haotica , care imi poate asculta povestea, fara a ma judeca, si fara a arunca cu noroi in ingerasii mei … ce-mi hranesc sufletul cu zambetele lor …care imi ofera curajul de a lupta si de a merge mai departe atunci cand viata imi da palme grele peste fata…Viata mea a fost tot ce vrei, cateodata fiara, cateodata floare, cateodata clopot ce se certa cu cerul, insa intotdeauna am considerat-o un dar de la Dumnezeu pentru care merita sa lupt , indiferent de situatie. Dincolo de aspectele frumoase ale vietii, dincolo de bogatia spirituala si morala, uneori realitatea este mult prea dura si crunta aruncandu-ne in mijlocul unei societati oarbe, artificiale, care refuza ceea ce este in jurul sau, o societate care judeca fara sa cunoasca , limitandu-se la niste statistici, jucandu-se cu vietile oamenilor, mult prea obositi sufleteste sa riposteze. Asa s-a intamplat si in cazul meu, un simplu om cu o poveste de viata , un nume pierdut intr-o arhiva, incatusat. Nu stiu daca ati trait o asemenea stare. Nu esti nici mort, nici viu, te simti ca un foc care abia mai palpaie, gata sa se stinga.Stai cu ochii deschisi, te uiti intr-un punct fix, dar nu vezi nimic. Rastignit intre viata si moarte, nu esti bun pentru nici una din ele. Insa odata cu aparitia celor 10 ingerasi, viata mea a capatat sens, a devenit un soare arzator intr-un abis, din acel moment am stiut ca am pentru ce sa lupt. Astfel viata a fost o lupta in care am devenit cel mai curajos razboinic…”
Scrisoarea detaliaza caracterizarea fiecarui copil si se incheie astfel :”aceasta este familia mea, ingerasii mei ce au invatat sa nu renunte cand viata nu e tocmai roz, fericiti ca au intampinat greutatile vietii inca de mici copii, ce le-au format caracterul. Desi sunt niste copii extraordinari, societatea i-a etichetat ca fiind saraci fara viitor, eticheta ce-mi otraveste sufletul, dar sunt indeajuns de puternica sa lupt…Traim in doar doua camere impartinu-le in mod egal , insa acest lucru nu e un obstacol in calea implinirii visurilor ingerasilor mei… va multumesc din suflet ca nu ne-ati uitat in zilelel geroase si ne-ati ajutat sa cumparam lemne de foc… nevoile noastre sunt foarte mari, dar cand stii ca cineva se gandeste , la trecem mai usor, daca puteti in continuare sa ne ajutati sa reusim sa finalizam constructia casei, pe care am inceput-o, … pentru noi ar fi chiar cea mai mare minune cereasca care s-ar putea intampla in aceasta lume…”
Daca si dumneavoastra ati fost sensibilizati , va rugam sa ne ajutati sa alinam aceasta familie prin finalizarea constructiei locuintei si/ sau pentru celelalte nevoi specificate, dupa posibilitatile si indemnul pe care il simtiti!
