De fiecare data cand suntem certati (de parinti, de frati mai mari, sau prieteni), primul impuls este sa ne dovedim mai drepti decat celalalt, argumentand contrariul celui ce acum este in scaunul de disciplinator. Este interesant insa, ca daca am sta sa meditam putin inainte de a vorbi, daca am vorbi mai putin si am reflecta la disciplinare, poate nu s-ar mai naste tabere de razboi si relatiile s-ar intari. Pana la urma, trebuie neaparat sa am dreptate sau mai degraba caut sa vad daca nu cumva am de invatat de la celalalt intelepciunea? Si chiar de nu am de invatat, prin atitudinea mea inteleapta il pot ajuta sa vada si punctul meu de vedere. Despre ce atitudine este vorba?
Pentru zilele noastre caracteristica principala este vorbirea cat mai multa si fara rost. Pentru zilele din trecut, ascultarea era o virtute. Sa ne intoarcem la principiile prafuite de vreme, dar la fel de valabile si astazi si sa invatam si generatiile celor mici, intrucat o lume unde toti vorbesc si nimeni nu asculta, este o lume fara viiitor! Ia atitudine si asculta inainte de a vorbi, apoi vorbeste pentru ca si ceilalti sa te poata asculta 🙂
