Ce minunat ar fi ca ceea ce gandim sa putem exprima in cuvinte, iar faptele noastre sa fie o confirmare a lor!
Cuvantul are puterea de a vindeca sau a zdrobi, de a lumina sau intuneca, de a rezolva sau a adanci un mister, de a salva sau de a ucide.
Ce transmit cuvintele noastre?
Se spune ca un izvor nu poate sa dea si apa buna si apa statuta in acelasi timp. Fantanile sunt comparatia clasica pentru Sursa cuvintelor noastre.
Fantanile crapate si puturile secate sunt asemanarea potrivita acelor cuvinte care nu zidesc, ci formeaza un gol in inima celui care vorbeste si a celui care asculta.
Fantanile curate si limpezi insa, sunt asemanarea potrivita pentru cuvintele care vin din izvor divin, si care umplu inima atat a celui care vorbeste cat si a celui care asculta. Nu noi suntem sursa cuvintelor bune, noi suntem doar paharul!
Cat de important este sa ne lasam umpluti de acest Izvor adevarat al cuvintelor!
Cineva a spus ca Scriptura este cuvantul prin care Dumnezeu ne vorbeste, iar rugaciunea este ceea ce noi vorbim cu El.
As merge mai departe si as spune coomunicarea cu semenii este ceea ce am inteles din aceasta legatura cu divinitatea!
Cuvintele sunt ca lumina care ofera claritate si descopera calea pentru cei din jur in functie de sursa luminii…
Ceea ce ne impiedica sa avem Lumina de sus este autosuficienta… credem uneori ca avem destul „combustibil” in noi insine pentru a vorbi.
Sa fim deschisi la a accepta ca nu le stim pe toate si ca avem nevoie de Invatatorul divin pentru a transmite cuvintele potrivite!
Fie ca vorbele noatre sa transmita adevarata lumina!
