CINE ESTE ASISTENTUL SOCIAL?
Asistentul social este specialistul care sprijină persoanele, familiile sau grupurile vulnerabile în recuperarea, integrarea socială și depășirea dificultăților, intervenind prin consiliere, evaluarea nevoilor și accesarea resurselor. Profesie reglementată prin Legea 466/2004, aceștia activează în protecția copilului, sănătate, sisteme de asistență socială și protecție comunitară.
SCOP SI ROL
Roluri și competențe cheie:
Evaluare și intervenție: Identifică nevoile sociale și dezvoltă planuri de sprijin.
Consiliere: Oferă sprijin psiho-social, consiliere familială și gestionarea cazurilor.
Protecție: Protecția copilului, prevenirea abuzului și promovarea bunăstării.
Reintegrare: Facilitează accesul la resurse, educație și locuri de muncă.
Mediere: Reprezintă beneficiarii în relația cu instituțiile publice.
Este un „gardian”, aparator al celor defavorizati, care veghează ca legea sa se aplice cu har si care urmărește ca daca nu exista o lege de protecție, aceasta sa se creeze!
ASISTENTUL SOCIAL DE-A LUNGUL VREMII
Istoria asistenței sociale reflectă tranziția de la actele de caritate religioasă la o profesie reglementată, bazată pe drepturile omului și justiție socială.
1. Istoric Internațional Evoluția la nivel global a parcurs câteva etape fundamentale:
Perioada Pre-profesională (Secolele I-XVIII):
Ajutorul era oferit în principal de biserică și comunitățile religioase. Un punct de cotitură a fost Legea Săracilor (1601) din Anglia, care a stabilit responsabilitatea statului pentru cei vulnerabili. Secolul XIX – Nașterea Profesiei: Industrializarea a dus la apariția unor mișcări precum Charity Organization Societies (COS) în Londra (1869) și SUA. Mary Richmond este considerată pioniera metodei de „social casework” (asistență socială individualizată).
Secolul XX – Profesionalizarea:
După Primul Război Mondial, asistența socială a devenit o disciplină academică. În 1928, la Paris, a avut loc prima Conferință Internațională de Asistență Socială.
2. Istoric Național (România)
În România, profesia a urmat un parcurs sinuos, marcat de regimurile politice:
Începuturi (Secolele XVIII-XIX): Primele forme de asistență au fost „cutiile milei” și așezămintele spitalicești (ex. Spitalul Colțea). Primele legi moderne de protecție au apărut la sfârșitul secolului XIX.
Perioada Interbelică (Vârful Tradiției): În 1929, sub coordonarea lui Veturia Manuilă, s-a înființat la București Școala Superioară de Asistență Socială „Principesa Ileana”. Formarea profesională are o tradiție de peste 85 de ani în România.
Regimul Comunist (1945-1989): Profesionul asistentului social a fost practic desființat. Nevoile sociale erau negate ideologic, iar asistența a fost redusă la măsuri administrative de pensii și asigurări.
Relansarea Post-1989: După Revoluție, sistemul a fost reconstruit. 1990: Reînființarea facultăților de profil. 2004: Adoptarea Legii 466/2004, care reglementează exercitarea profesiei și înființează Colegiul Național al Asistenților Sociali (CNASR). 2011: Adoptarea Legii 292/2011 (Legea asistenței sociale), cadrul legal actual.
Astăzi, asistența socială în România este aliniată standardelor internaționale, fiind celebrată anual prin Ziua Mondială a Asistenței Sociale in fiecare a treia marti din luna martie.
Aceasta profesie ar putea fi pusa la un loc cu cea de psiholog, medic sau avocat, întrucât cuprinde cate putin din fiecare atunci cand se concentrează pe slujirea celor mai defavorizate persoane si medierea pentru ele.
Sa ne ajute Dumnezeu sa putem sluji cu bucurie, si cat mai multe persoane sa beneficieze de alinare!
