Lumea se agita, se framanta…
Parintii au o multime de griji pe cap, le e teama sa mai deschida cutia postala unde apar facturile de utilitati…
Se ingramadesc si nevoile de hrana, imbracaminte, incaltaminte, rechizite, tratament, chirie…
Si in timp ce parintii sunt sufocati de grijile curente, copiii se confrunta si ei cu o multime de …. grji si nelinisti.
Bulling-ul din scoala, nevoile de acasa, propriile intrebari existentiale, ii fac pe copii vulnerabili in fata unor decizii gresite…
La final de an o mamica ne-a sunat disperata fiind ca fiul ei este sub observatie medicala, infectat cu HIV…
Cat de usor trecem cu vederea pe copii! Ei nu sunt doar niste omuleti simpatici si zambitori, care nu au altceva de facut decat sa invete.
Au emotii pe care trebuie sa le monitorizam cu grija si delicatete, pentru ca ei invata abia dupa adolescenta in unele cazuri cum sa le gestioneze corespunzator; au dorinte si nevoi pe care sunt frustrati ca nu si le pot acoperi, pentru ca parintii nu pot; se simt deconectati de scoala, profesori, colegi, prin faptul ca provin dintr-un mediu diferit si se simt invinovatiti pentru asta (”de ce mama ta nu vine la sedintele cu parintii?”, ”mama ta de ce nu plateste fondul clasei?”, etc).
Sa ne oprim ca parinti, mentori, sa le verificam pulsul ”inimii”:
Parintele: ”Copile stii ca te iubesc! Esti cel mai bun lucru care mi s-a putut intampla! Trecem acum prin momente dificile, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le depasim! Esti ca o floare imbobocita Dumnezeu te va ajuta sa cresti si sa devii un om valoros!”
Profesorul/Mentorul:”Copile observ ca esti abatut! Te pot ajuta cu ceva? Astazi nu ai fost cu noi in clasa, parcă erai plecat in alta parte. Sa stii ca am observat ca ai luat nota mare la desen/sport! Bravo! Esti un mic artist/sportiv in devenire! Daca ai nevoie de ajutor sau ai ceva pe suflet sunt aici oricand, te ascult! Parintii nu pot veni la sedinta, voi suna eu pe mama ta sa discut doar cu ea. Stai linistit!”
Sa facem aceste lucruri atata timp cat ii avem langa noi, să-i indreptam cat putem face ceva, sa le oferim nu tot ceea ce n-am avut noi material vorbind, ci tot ceea ce este mai bun spiritual astfel incat in momente de cumpana sa aleaga bine!
Sa le oferim pe langa cunostinte un mod de a privi viata prin credinta, cu nadejde si pretuirea valorilor ca omenie, bunatate, rabdare, iertare, etc.
Acestea ii vor ajuta sa creasca si sa faca deosebire intre bine si rau, frumusete si uratenie, intelepciune si nebunie, sanatate si boala.
Si copiii au nevoie de alinare!
