Am citit saptamana aceasta un capitol dintr-o carte pe care vi-o recomand cu caldura: „Dialog cu omul” de Benone Burtescu, o carte filosofica.
Si mi-a atras atentia o fraza (din multe altele) : ” ce zici imparate, daca dupa ce am citi cartea „Cantarea cantarilor” am spune ca „desertaciunea desertaciunilor” inseamna dragostea lipsita de dragoste?”
N-as vrea sa intru in detalii cu privire la cine este Solomon, desi va indemn sa aflati singuri, sau cu privire la cartea mentionata ( pe care va indemn sa o cautati). El a mai scris Proverbe si Cartea Eclesiastul cu celebra fraza „desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune”.
As vrea sa ramanem la ideea de dragoste si desertaciune. Doi termeni care nu au nimic de-a face unul cu altul si care totusi sunt adusi impreuna de autorul Benone Burtescu.
Exista desertaciune in dragoste? Exista dragoste desarta?
Depinde ce iubim! Iubim masina, iubim contul bancar, iubim casa, iubim mobila, iubim … lucruri. Si consideram fara valoare sau fara importanta familia, sotul, sotia, copiii, parintii, prietenii, pentru ca nu am nimic de castigat de acolo…
Imi doresc ca in caminele noastre sa nu experimentam asemenea alaturari de cuvinte, ci dragostea din camin sa fie pura, plina de atentie fata de celalalt, in care sa predomine ganduri calde, intelegere si ratiunea sa aiba rostul ei in orice facem impreuna! Sa iubim persoanele si sa asezam la locul lor lucrurile.
Pentru ca fie ca vrem fie ca nu vrem, ceea ce copilul vede, imita, iar concluzia la care el ajunge la maturitate poate fi ca dragostea este o „desertaciune” ceva de nedorit, sau ca dragostea este cel mai pretios dar de sus, pe care il interiorizez si il transform intr-o comoara a familiei!
Va doresc un camin fondat pe dragostea venita ca un dar de sus!
Pretuiti acest dar, cultivati-l si feriti-va sa-l transformati in „dragoste lipsita de dragoste”!
Articol scris de Marzac-Diana Maria
